O lume virtuală

Ce-ar fi dacă ne-am putea construi lumea doar mişcând din degete?

Star Trek XI

Care va să zică a apărut şi ultimul episod din Star Trek. Nu ai cum să nu fi auzit de ei mai ales că a fost unul din primele seriale sf apărute şi la noi la începutul deceniului trecut. Mărturisesc că nu am urmărit seria veche însă am avut destule “contacte” cu ea încât să ştiu şi eu cine e căpitanul Kirk şi, de ce nu, să-l îndrăgesc (ca personaj, mă refer). Şi iată că după mai mulţi ani de la episodul X, urmând modelul atâtor alte filme, producătorii se lansează în crearea unui prequel, ca să folosesc un cuvânt împrumutat dar de altfel cunoscut. Era o cerere acerbă a fanilor sau doar ajunsese povestea într-un punct mort? Într-adevăr, tradiţia “noua generaţie” pe cât de inovatoare fusese la lansarea seriei tv pe atât de greoaie devenise în transpunerea pe marele ecran. Şi aşa cum serialul a mai renăscut odată, venise momentul unui nou început, unul care să aducă personaje noi dar în acelaşi timp cunoscute, unul care să lanseze noi intrigi, care să facă loc noilor efecte cinematografice şi metodelor moderne de “luare a ochilor” spectatorilor.

10000

Asta e, am ajuns şi aici!

Ploaie virtuală

Fiind vorba de exerciţii de scris mi-am permis să fac şi eu o dezvoltare.

O ploaie virtuală pe un cer virtual. Circuitele electrice îmi dădeau o senzaţie de ud şi rece. Mici descărcări mă făceau să simt fiecare picătură de apă care îmi atingea piele. Le vedeam parcă cu încetinitorul cum îmi treceau prin faţa ochilor lăsând dâre de apă prin aer şi apoi se spărgeau de suprafaţa bălţilor dând naştere pentru o secundă sau două la mici umbreluţe răsturnate. Era programată o ploaie de vară, cu picături grele şi rare care semăna cu o ploaie de asteroizi. Bălţile se uniseră între ele şi transformaseră strada într-un lac a cărui suprafaţă se unduia în continuu făcând asfaltul invizibil. Dintr-o greşeală de programare ar fi putut avea chiar mai mulţi metri adâncime.

Watchmen – cei care stau de veghe

Vorbind despre benzi desenate, cu ceva vreme în urmă Cătălin m-a sfătuit să citesc două “romane grafice de bază” Watchmen şi Sandman. Ascultând îndemnul am făcut rost de Watchmen însă timpul nu mi-a permis să arunc vreo privire asupră-i până de curând. De fapt ceea ce m-a determinat a fost lansarea transpunerii cinematografice.

Quasar

Şedinţă de cenaclu. Publicul se adună curios, unii mai sfioşi, cei care vin pentru prima dată, alţii care sunt de-ai casei ceva mai gălăgioşi. Nu sunt mulţi, de cele mai multe ori o mână (sau două) de oameni, dar sunt cu toţii animaţi de o singură chemare: literatura SF.

Microtexte

Texte scurte. 140 de semne, plus sau minus cinci. Asta e noua revistă propusă de Michal Hăulică. Microtexte.

Evening Star Wars

Ca răspuns la invitaţia celor de la Pro Scris de a scrie o parodie SF, şi cum aşteptam de mai demult un astfel de prilej, m-am apucat imediat de lucru. Am ales poezia Luceafărul ca punct de pornire şi deoarece titlul acesteia se traduce în limba engleză Evening Star mi s-a părut normal să continui cu filmul Star Wars, rezultând astfel “Evening Star Wars”. După mai bine de o lună de munca a ieşit o parodie dubla la adresa ambelor opere (literare, respectiv cinematografice) pe care o puteţi citi pe saitul Pro Scris la pagina Evening Star Wars

Cutezătorii de mult uitaţi

Fiindcă tot am auzit în ultima vreme vorbidu-se tot mai des despre revista Cutezătorii, sau poate am citit, am întreprins o mică investigaţie şi am scos la lumină cinci episoade din “Întâlnire în spaţiu”. Mai mult nu am putut găsi mai ales că m-a făcut curios despre cum se termină. Le afişez aici în mărime naturală:

Carusel BD SF

Am gasit întâmplător pe internet o urmă de-a revistei Carusel şi mi-am amintit că am avut şi eu în mână un număr sau două.