Aş putea număra pe degetele de la o mână filmele SF care m-au impresionat în ultima vreme, deşi piaţa nu duce lipsă de titluri. OK, poate sunt prea critic sau poate sunt doar suprasaturat de efecte speciale, însă mai sunt şi filme care abia aştept să apară.
Unul dintre ele a avut premiera recent: District 9. Ce aduce nou? O viziune mai umană asupra extratereştrilor şi o latură mai puţin umană (binecunoscută) a oamenilor. Este vorba despre xenofobie. Un element cheie al filmului este caracterul documentar, aproape toată pelicula fiind filmată cu o cameră purtată. Locaţia contribuie din plin la sentimentul apăsător, fiind ales un cartier a cărui locuitori au fost ei înşişi evacuaţi şi relocaţi de curând, situaţie în care se află şi extratereştrii. Efectele speciale sunt folosite doar atât cât să susţină povestea, fără nici un exces. Dacă vizitatorii ar fi înlocuţi cu oameni, filmul ar semăna cu o scenă din oricare zonă de conflict de pe planeta asta.
Impresia generală a filmului este de “realitate”. Poate chiar prea real. Dacă după vizionarea filmului ne-ar vizita nişte extratereştrii asemănători, lumea i-ar primi cu braţele deschise. Sau asta era şi idea?!
