Surogaţi

Un film nou, şi pe care îl aşteptam de ceva vreme, m-a făcut să văd lumea puţin altfel. În “Surrogates” oamenii stau comozi în case şi îşi trăiesc viaţa prin nişte roboţi teleghidaţi. Ar fi posibil aşa ceva şi în ziua de azi? Veţi zice că nu, că e o idee sf, că nu avem tehnologia, sau dacă o avem e undeva ţinută în secret. Recunosc că o astfel de tehnologie ar fi cu totul altfel pusă în practică. Însă ideea de a trimite surogaţi prin care să interacţionăm lu lumea înconjurătoare încă vi se mai pare străină? Dar aceste rânduri unde le citiţi?

Cred că internetul e o mare de surogaţi iar noi interacţionăm unii cu alţii doar prin “avatari”, “statusuri”, “postări”, şi ne e tot mai greu să ne rupem de internet. Dacă ar exista tehnologia din film oamenii nu ar comanda roboţei cu ea, oricum destul de scumpi, ci ar naviga cu mintea direct pe internet.

Încercaţi să staţi o zi pe săptămână offline. Eu am stat sâmbătă când mi-a picat netul. Sper să mai pice!

O zi de naștere uitată

Ce faci atunci când uiți de ziua de naștere a cuiva? Îi poți spune așa, netam nesam, la mulți ani? Dar faptul că știai de ziua respectivă încă dinaintea ei, însă cumva ai uitat să o treci în calendar și, tot cu impresia că va fi mâine, îți dai seama că au trecut trei luni? Mai ai curajul să îi spui? Sau îți propui să n-o ratezi pe următoarea?

Dar dacă nici persoana respectivă  nu-și mai aduce aminte? Sau poate niciodată n-a știut. Căci era o singură aniversare într-o viață. Și ai ratat-o.

Mai bine taci!

Dumnezeu, S.A. sau S.R.L. ?

Natura divinităţii a fost şi va rămâne (cel puţin pentru încă o bună bucată de vreme) misterioasă; iar în lipsa unei dovezi palpabile, la mijloc va rămâne întotdeauna loc destul pentru imaginaţie. Una dintre abordările moderne (capitaliste, aş putea spune) Îl vede pe Dumnezeu ca pe o firmă. După Roberto Quaglia ar fi vorba despre o firmă mică: “Dio S.R.L.”

După alţii ar fi o corporaţie; şi cred că această abordare este mult mai aproape de realitate. In acest sens Francis Stokes a făcut o mini serie de 6 episoade postate pe internet  intitulată “God, Inc” (şi care este şi în colecţia mea de vod-pod-uri).

Şi dacă e vorba de comedie, merge şi o parodie. O parodie după o religie este “pastafarianismul”, credinţa în “monstrul zburător de spaghete” sau “flying spagheti monster” (FSM).

Iar pentru cei sceptici, care caută cu orice preţ o dovadă, există biserica “Gugălită”, sau  Googlism, conform căreia motorul de căutare Google este cel mai apropiat lucru de noţiunea de Dumnezeu care există.

Eu cred că ultimele două abordări combinate duc cel mai aproape de adevăr. Iată şi dovada:

Întâlnire în spaţiu

Cu ajutorul unui cititor al blogului, care se semnează Taratabum, am găsit toate cele 14 episoade ale benzii desenate “Întâlnire în spaţiu”:

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14

Multă muncă

Muncă şi iar muncă.

Limbajul literar nu se împacă prea bine cu cel ştiinţific; deci pauză literară.

Însă mai fac câte un origami din când în când. Poate, cine ştie, îmi iese ceva SF.

Quasar 30

Zilele acestea, între 5 şi 7 iunie, a avut loc la Iaşi aniversarea de 30 de ani a clubului, şi cenaclului, de literatura SF Quasar. Mi-a părut nespus de rău că din motive geografice n-am putut lua parte la un asemenea eveniment, nu doar pentru însemnătatea lui pentru fandom, cât pentru ocazia de a revedea vechi prieteni şi de a face alţii noi, pe care o oferă o astfel de întrunire. 30 de ani, totuşi, de activitate continuă nu e puţin lucru. Să ridice mâna cine a trecut măcar o dată pe la Quasar … eu le ridic pe amândouă. Una pentru vremea când,  în Iaşi fiind, mergeam pe la cenaclu săptămânal, sau asistam şi eu de două ori pe an la organizarea unor astfel de întruniri fandomice, că nu pot spune că ajutam cu foarte mult, poate chiar încurcam, însă aşa am ajuns să-i cunosc pe mulţi despre care doar auzisem şi să aud de încă şi mai mulţi; şi o mână pentru acum, când le urmăresc activitatea pe blogul lor, şi impresiile despre ei pe blogurile altora.

La mulţi ani Quasar.

După 6 ani

După 6 ani de zile (tot în iunie) am reuşit să public al doilea text pe SFeraOnline.

Sinucigaş plătit

În ritmul ăsta, în vre-o 120 de ani o pun de-o colecţie.

O lume virtuală

Ce-ar fi dacă ne-am putea construi lumea doar mişcând din degete?

10000

Asta e, am ajuns şi aici!

Quasar

Şedinţă de cenaclu. Publicul se adună curios, unii mai sfioşi, cei care vin pentru prima dată, alţii care sunt de-ai casei ceva mai gălăgioşi. Nu sunt mulţi, de cele mai multe ori o mână (sau două) de oameni, dar sunt cu toţii animaţi de o singură chemare: literatura SF.