Natura divinităţii a fost şi va rămâne (cel puţin pentru încă o bună bucată de vreme) misterioasă; iar în lipsa unei dovezi palpabile, la mijloc va rămâne întotdeauna loc destul pentru imaginaţie. Una dintre abordările moderne (capitaliste, aş putea spune) Îl vede pe Dumnezeu ca pe o firmă. După Roberto Quaglia ar fi vorba despre o firmă mică: “Dio S.R.L.”
După alţii ar fi o corporaţie; şi cred că această abordare este mult mai aproape de realitate. In acest sens Francis Stokes a făcut o mini serie de 6 episoade postate pe internet intitulată “God, Inc” (şi care este şi în colecţia mea de vod-pod-uri).
Şi dacă e vorba de comedie, merge şi o parodie. O parodie după o religie este “pastafarianismul”, credinţa în “monstrul zburător de spaghete” sau “flying spagheti monster” (FSM).
Iar pentru cei sceptici, care caută cu orice preţ o dovadă, există biserica “Gugălită”, sau Googlism, conform căreia motorul de căutare Google este cel mai apropiat lucru de noţiunea de Dumnezeu care există.
Eu cred că ultimele două abordări combinate duc cel mai aproape de adevăr. Iată şi dovada:
