Vorbind despre benzi desenate, cu ceva vreme în urmă Cătălin m-a sfătuit să citesc două “romane grafice de bază” Watchmen şi Sandman. Ascultând îndemnul am făcut rost de Watchmen însă timpul nu mi-a permis să arunc vreo privire asupră-i până de curând. De fapt ceea ce m-a determinat a fost lansarea transpunerii cinematografice.
Banda e superbă, însă nu e pentru copii (e un roman sub formă de bandă desenată în 12 capitole). În spatele costumelor de supereroi se ascund oameni obişnuiţi, cu anxietăţi şi probleme, cu standarde morale diferite şi cu metode neortodoxe de atingere a scopurilor. Singurul personaj cu puteri supranaturale e şi cel care nu poartă nici un fel de costum. Poate circumstanţele politice nu mai sunt de actualitate, mai ales că acţiunea se petrce într-o istorie alternativă, însă problema condiţiei umane e universal valabilă.
Filmul nu aduce nimic în plus. Este o ecranizare fidelă a benzii desenate lucru care i-a adus şi destule critici însă cred că a fost o alegere înţeleptă a regizorului. Au fost prea multe readaptări în ultima vreme care au stricat din farmecul poveştilor originale. Iată în sfârşit şi un film care respectă litera (în cazul de faţă imaginea) cărţii. Pot spune că am urmărit filmul cu banda în mână şi am fost uimit de fidelitate (undeva la 99%).
Deci dacă aţi fost fani ai cărţii n-o să fiţi dezamăgiţi de film, iar dacă n-aţi avut ocazia să o citiţi o puteţi vedea în “imagini mişcate”.
