Quasar

Şedinţă de cenaclu. Publicul se adună curios, unii mai sfioşi, cei care vin pentru prima dată, alţii care sunt de-ai casei ceva mai gălăgioşi. Nu sunt mulţi, de cele mai multe ori o mână (sau două) de oameni, dar sunt cu toţii animaţi de o singură chemare: literatura SF. Unul ditre ei iese în faţă şi deschide şedinţa. Se împărtăşesc noutaţi, se comentează lansări de carte, se anunţă evenimente inedite. În tot acest timp unul câte unul mai apar şi alţi participanţi. Nu punctualitatea e cea care contează ci perseveranţa. Apoi se trece la citirea de texte, căci doară e un cenaclu, nu-i aşa? Autorii îşi citesc singuri operele deci e nevoie şi de puţine calităţi oratorice. La final scriitorul tace iar din public vin comentariile, discuţiile şi sugestiile; şi nu de puţine ori aprinse. Concluzia: textul trebuie scris din nou. Aşa se termină oficial şedinţa dar discuţiile mai continuă şi după aceea într-un format mai amiabil şi destins.

Cam aşa arăta o întâlnire la Quasar şi tot aşa a fost şi duminica trecută când am regăsit-o după multă vreme. Dintre toţi membrii mai vechi ai cenaclului singurii constanţi sunt întemeietorii: George (Ceauşu), Vlad (Frânghiu) şi Lucian (Merişca). Întâlnirile au loc sâmbăta la orele 11 la Casa Pogor (în Iaşi bineînţeles). A fost o revedere pe care o aşteptam demult, dar ceea ce m-a bucurat şi mai mult a fost faptul că au intrat de curând şi în lumea virtuală prin blogul Clubul-Quasar. Deci va fi o cale mai uşoară de întâlnire între membrii mai vechi şi mai noi. Şi poate chiar de a câştiga noi membri.

Şi dacă tot vorbeam despre cenaclu, de-a lungul timpului au existat şi “pui” de Quasar, unul din ei fiind clubul Cygnus Quasar din Suceava aflat sub îndrumarea lui Nanu-Mircea Muntean.