Sfârşit şi început de an cu filme

Cea mai uşoară cale de acces a SFului în mainstream în ziua de azi (în afară de cărţi) sunt filmele şi jocurile video. Iar cum jocurile sunt mai mult pentru cei împătimiţi, filmele sunt pentru toată lumea. Aşa se face că am avut parte la întretăierea anilor de o serie de filme mai mult sau mai puţin aşteptate. Cum însă nici unul nu s-a ridicat prea tare deasupra celorlalte, am să le pun pe toate la un loc.

The Box – reia ideaa dintr-un episod (scurt) din Twilight Zone şi o urmează îndeaproape, apoi o dezvoltă şi o extinde la lungimea unui film. E foarte bine făcut, stârnind interesul fără a face uz prea multe efecte speciale extravagande iar finalul se încadrează în stilul clasic al serialului.

The Andromeda Strain – pentru o mai bună comparaţie am revăzut ambele ecranizări, atât cea din 1971 şi cea din 2008, şi, dacă n-ar avea la bază aceeaşi carte, aş putea spune că este un “remake” destul de bun. Ultima variantă însă insistă puţin mai mult asupra unei conspiraţii, adăugând personaje suplimentare (ziarişti, politicieni), iar mai mulţi membri ai echipei nu mai apucă finalul filmului în viaţă.

The Last Man on Earth – în sfârşit am văzut şi eu filmul 1964, deşi recunosc că nu am citit cartea. Filmul totuşi nu mi-a plăcut atât de tare şi prefer, chiar dacă nu ştiu cat de fidel este cărţii, I am Legend din 2007.

Gamer – un joc de-a moarte cu voluntari din închisori (din nou?) doar că aceştia sunt dirijaţi de jucători prin internet. În afară de asta, nimic deosebit.

Padorum -  un film interesant, care merge pe un drum deja bătătorit, dar cu întoarceri interesante de situaţie. Şi nici nu e horrorul care se anunţa a fi.

Daybreakers – un film despre vampiri. Nu că aş fi un fan al vampirilor, dar eram curios ce noutate ar putea aduce varianta asata. Nici una (originală), e doar un mixaj de idei adunate de peste tot.

The Time Traveler’s Wife – un science fiction fără science, puţin romantic chiar, însă un film foarte reuşit dealtfel. Aduce atât o oază de normalitate în SF cât şi o oază de SF în realitate.

Planet 51 – o animaţie simpatică prezentând o situaţie răsturnată în care un astronaut se află în ipostaza de extraterestru pentru o altă civilizaţie. Morala? dacă te uiţi după pietre, vezi pietre, dar s-ar putea să-ţi mai scape ceva.

Avatar – aşa cum prevăzusem dinainte, filmul duce povestea cu Pocahontas în spaţiul cosmic. Singurul lucru care merită văzut sunt efectele speciale, şi aici neapărat, în 3D. Cred că e filmul care va declanşa o avalanşă de pelicule 3D, şi nu ştiu dacă sunt singurul, dar abia aştept.

Blogul cutezătorilor

Ca urmare a câtorva postări legate de fosta revistă Cutezătorii şi de benzile desenate publicate în ea, s-a coagulat un mic grup de pasionaţi. Şi cum unde e cerere e şi ofertă, unul din ei a pus pe picioare un blog dedicat celebrei reviste a mileniumului trecut, Cutezătorii, unde sunt publicate fragmente de amintiri. Lectură plăcută!

Quasariştii au blog nou

Cenacliştii quasarieni din Iaşi (şi de pretutindeni) au un blog nou: clubul-unesco-quasar-iasi. În acelaşi timp au importat toate materialele precedente, astfel încât nu mai trebuie sa-l vizitaţi pe cel vechi. Vouă spor la navigat, iară lor spor la creat.

Cu Arca pe Lună

Weekendul trecut a avut loc încercarea lansării rachete spaţiale româneşti Helen de către cei din grupul ARCA. Racheta face parte din programul “Prima rachetă românească pe Lună” şi concurează în celebrul concurs “Google Lunar X Prize”.

Din păcate lansarea nu a avut loc din cauza unor probleme cu balonului solar care trebuia să ridice nava în atmosferă, până la 15000 de metri. În total, Helen are trei trepte şi trebuia să atingă altitudinea de 100000 de metri.  Totul a fost amânat pentru la primăvară însă, după stadiul avansat în care se află, cu siguranţă va fi un succes.

Iată o simulare a ceea ce trebuia să aibă loc:

Iar aici avem şi ştirea transmisă la teve:

Să le ţinem pumnii!

Surogaţi

Un film nou, şi pe care îl aşteptam de ceva vreme, m-a făcut să văd lumea puţin altfel. În “Surrogates” oamenii stau comozi în case şi îşi trăiesc viaţa prin nişte roboţi teleghidaţi. Ar fi posibil aşa ceva şi în ziua de azi? Veţi zice că nu, că e o idee sf, că nu avem tehnologia, sau dacă o avem e undeva ţinută în secret. Recunosc că o astfel de tehnologie ar fi cu totul altfel pusă în practică. Însă ideea de a trimite surogaţi prin care să interacţionăm lu lumea înconjurătoare încă vi se mai pare străină? Dar aceste rânduri unde le citiţi?

Cred că internetul e o mare de surogaţi iar noi interacţionăm unii cu alţii doar prin “avatari”, “statusuri”, “postări”, şi ne e tot mai greu să ne rupem de internet. Dacă ar exista tehnologia din film oamenii nu ar comanda roboţei cu ea, oricum destul de scumpi, ci ar naviga cu mintea direct pe internet.

Încercaţi să staţi o zi pe săptămână offline. Eu am stat sâmbătă când mi-a picat netul. Sper să mai pice!

O zi de naștere uitată

Ce faci atunci când uiți de ziua de naștere a cuiva? Îi poți spune așa, netam nesam, la mulți ani? Dar faptul că știai de ziua respectivă încă dinaintea ei, însă cumva ai uitat să o treci în calendar și, tot cu impresia că va fi mâine, îți dai seama că au trecut trei luni? Mai ai curajul să îi spui? Sau îți propui să n-o ratezi pe următoarea?

Dar dacă nici persoana respectivă  nu-și mai aduce aminte? Sau poate niciodată n-a știut. Căci era o singură aniversare într-o viață. Și ai ratat-o.

Mai bine taci!

District 9

Aş putea număra pe degetele de la o mână filmele SF care m-au impresionat în ultima vreme, deşi piaţa nu duce lipsă de titluri. OK, poate sunt prea critic sau poate sunt doar suprasaturat de efecte speciale, însă mai sunt şi filme care abia aştept să apară.

Unul dintre ele a avut premiera recent: District 9. Ce aduce nou? O viziune mai umană asupra extratereştrilor şi o latură mai puţin umană (binecunoscută) a oamenilor. Este vorba despre xenofobie. Un element cheie al filmului este caracterul documentar, aproape toată pelicula fiind filmată cu o cameră purtată. Locaţia contribuie din plin la sentimentul apăsător, fiind ales un cartier a cărui locuitori au fost ei înşişi evacuaţi şi relocaţi de curând, situaţie în care se află şi extratereştrii. Efectele speciale sunt folosite doar atât cât să susţină povestea, fără nici un exces. Dacă vizitatorii ar fi înlocuţi cu oameni, filmul ar semăna cu o scenă din oricare zonă de conflict de pe planeta asta.

Impresia generală a filmului este de “realitate”. Poate chiar prea real. Dacă după vizionarea filmului ne-ar vizita nişte extratereştrii asemănători, lumea i-ar primi cu braţele deschise. Sau asta era şi idea?!

Wall-e

Deşi a trecut un an de la premieră sper că vă mai aduceţi aminte de roboţelul simpatic şi aventurile sale. Wall-e.  Iar un fan mai sârguincios a reuşit să facă un model origami al personajului. Autorul este Brian Chan iar modelul este făcut din staniol. Read the rest of this entry »

Dumnezeu, S.A. sau S.R.L. ?

Natura divinităţii a fost şi va rămâne (cel puţin pentru încă o bună bucată de vreme) misterioasă; iar în lipsa unei dovezi palpabile, la mijloc va rămâne întotdeauna loc destul pentru imaginaţie. Una dintre abordările moderne (capitaliste, aş putea spune) Îl vede pe Dumnezeu ca pe o firmă. După Roberto Quaglia ar fi vorba despre o firmă mică: “Dio S.R.L.”

După alţii ar fi o corporaţie; şi cred că această abordare este mult mai aproape de realitate. In acest sens Francis Stokes a făcut o mini serie de 6 episoade postate pe internet  intitulată “God, Inc” (şi care este şi în colecţia mea de vod-pod-uri).

Şi dacă e vorba de comedie, merge şi o parodie. O parodie după o religie este “pastafarianismul”, credinţa în “monstrul zburător de spaghete” sau “flying spagheti monster” (FSM).

Iar pentru cei sceptici, care caută cu orice preţ o dovadă, există biserica “Gugălită”, sau  Googlism, conform căreia motorul de căutare Google este cel mai apropiat lucru de noţiunea de Dumnezeu care există.

Eu cred că ultimele două abordări combinate duc cel mai aproape de adevăr. Iată şi dovada:

Întâlnire în spaţiu

Cu ajutorul unui cititor al blogului, care se semnează Taratabum, am găsit toate cele 14 episoade ale benzii desenate “Întâlnire în spaţiu”:

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14 Read the rest of this entry »

Postat in blog. Etichete: , . 9 Comentarii »