Multă muncă

Muncă şi iar muncă.

Limbajul literar nu se împacă prea bine cu cel ştiinţific; deci pauză literară.

Însă mai fac câte un origami din când în când. Poate, cine ştie, îmi iese ceva SF.

Quasar 30

Zilele acestea, între 5 şi 7 iunie, a avut loc la Iaşi aniversarea de 30 de ani a clubului, şi cenaclului, de literatura SF Quasar. Mi-a părut nespus de rău că din motive geografice n-am putut lua parte la un asemenea eveniment, nu doar pentru însemnătatea lui pentru fandom, cât pentru ocazia de a revedea vechi prieteni şi de a face alţii noi, pe care o oferă o astfel de întrunire. 30 de ani, totuşi, de activitate continuă nu e puţin lucru. Să ridice mâna cine a trecut măcar o dată pe la Quasar … eu le ridic pe amândouă. Una pentru vremea când,  în Iaşi fiind, mergeam pe la cenaclu săptămânal, sau asistam şi eu de două ori pe an la organizarea unor astfel de întruniri fandomice, că nu pot spune că ajutam cu foarte mult, poate chiar încurcam, însă aşa am ajuns să-i cunosc pe mulţi despre care doar auzisem şi să aud de încă şi mai mulţi; şi o mână pentru acum, când le urmăresc activitatea pe blogul lor, şi impresiile despre ei pe blogurile altora.

La mulţi ani Quasar.

După 6 ani

După 6 ani de zile (tot în iunie) am reuşit să public al doilea text pe SFeraOnline.

Sinucigaş plătit

În ritmul ăsta, în vre-o 120 de ani o pun de-o colecţie.

Star Wreck: In the Pirkinning

Star Wreck este o serie de filmuleţe inspirate din universul Star Trek, cel mai celebru şi bine realizat fiind al şaselea (şi ultimul) Star Wreck: In the Pirkinning. Seria a pornit la drum în 1992 cu un scurt film de animaţie 2D ajungând în 2005 la un film în adevăratul sens al cuvântului, cu actori şi efecte speciale.

Autorul acestor parodii este Samuli Torssonen, fiind producător, scenarist şi în ultimă instanţă şi actor. Ceea ce este uimitor este că totul a fost făcut independent, din resurse proprii, filmările având loc într-un apartament cu două camere. De-a lungul seriei se observă îmbunătăţirea permanentă a efectelor speciale odată cu evoluţia tehnologiei şi probabil a experienţei animatorilor.

Din păcate totul este în finlandză însă din fericire este subtitrat (în engleză). Ultimul episod poate fi vizionat gratuit aici: Star Wreck: In the Pirkinning însă apare şi în ediţie DVD (Imperial Edition) cu toate efectele speciale complet refăcute şi îmbunătăţite. Episoadele mai vechi sunt disponibile spre download sau vizionare pe pagina aceasta sau pe you tube.

De asemenea pot fi vizionate în colecţia mea de filme de pe acest blog (prin vodpod).

În continuare, echipa adunată de Samuli lucrează la un proiect nou: Iron Sky. Eu unul abia aştept să apară.

O lume virtuală

Ce-ar fi dacă ne-am putea construi lumea doar mişcând din degete?

Star Trek XI

Care va să zică a apărut şi ultimul episod din Star Trek. Nu ai cum să nu fi auzit de ei mai ales că a fost unul din primele seriale sf apărute şi la noi la începutul deceniului trecut. Mărturisesc că nu am urmărit seria veche însă am avut destule “contacte” cu ea încât să ştiu şi eu cine e căpitanul Kirk şi, de ce nu, să-l îndrăgesc (ca personaj, mă refer). Şi iată că după mai mulţi ani de la episodul X, urmând modelul atâtor alte filme, producătorii se lansează în crearea unui prequel, ca să folosesc un cuvânt împrumutat dar de altfel cunoscut. Era o cerere acerbă a fanilor sau doar ajunsese povestea într-un punct mort? Într-adevăr, tradiţia “noua generaţie” pe cât de inovatoare fusese la lansarea seriei tv pe atât de greoaie devenise în transpunerea pe marele ecran. Şi aşa cum serialul a mai renăscut odată, venise momentul unui nou început, unul care să aducă personaje noi dar în acelaşi timp cunoscute, unul care să lanseze noi intrigi, care să facă loc noilor efecte cinematografice şi metodelor moderne de “luare a ochilor” spectatorilor.

10000

Asta e, am ajuns şi aici!

Ploaie virtuală

Fiind vorba de exerciţii de scris mi-am permis să fac şi eu o dezvoltare.

O ploaie virtuală pe un cer virtual. Circuitele electrice îmi dădeau o senzaţie de ud şi rece. Mici descărcări mă făceau să simt fiecare picătură de apă care îmi atingea piele. Le vedeam parcă cu încetinitorul cum îmi treceau prin faţa ochilor lăsând dâre de apă prin aer şi apoi se spărgeau de suprafaţa bălţilor dând naştere pentru o secundă sau două la mici umbreluţe răsturnate. Era programată o ploaie de vară, cu picături grele şi rare care semăna cu o ploaie de asteroizi. Bălţile se uniseră între ele şi transformaseră strada într-un lac a cărui suprafaţă se unduia în continuu făcând asfaltul invizibil. Dintr-o greşeală de programare ar fi putut avea chiar mai mulţi metri adâncime.

Watchmen – cei care stau de veghe

Vorbind despre benzi desenate, cu ceva vreme în urmă Cătălin m-a sfătuit să citesc două “romane grafice de bază” Watchmen şi Sandman. Ascultând îndemnul am făcut rost de Watchmen însă timpul nu mi-a permis să arunc vreo privire asupră-i până de curând. De fapt ceea ce m-a determinat a fost lansarea transpunerii cinematografice.

Quasar

Şedinţă de cenaclu. Publicul se adună curios, unii mai sfioşi, cei care vin pentru prima dată, alţii care sunt de-ai casei ceva mai gălăgioşi. Nu sunt mulţi, de cele mai multe ori o mână (sau două) de oameni, dar sunt cu toţii animaţi de o singură chemare: literatura SF.